Poezii de Monenciu Simona La cruce
Spre crucea Ta eu mă îndrept
Sătul de stricăciunea lumii; Şi-mpovărat de greul humii, Scăpare grabnică aştept.. Ascultă-mi glasul stinsei rugi, Nu-ntoarce faţa de la mine! Primeşte-mă,căci cred în Tine Eu,cea din urmă dintre slugi! Tu mă priveşti înduioşat Şi îmî arăţi o-aşa iubire.. Sunt mântuit..Ce fericire: Păcatul tot mi-a fost iertat! Şi parcă-aud într-un târziu O voce caldă ce-mi şopteşte “De astăzi Tatăl te primeşte Nu ca pe-un rob,ci ca pe-un fiu!” Îţi mulţumesc!Ai părăsit mulţimile de stele,
Ce strălucesc în largul necuprins, Ca să primeşti osânda multor rele, Murind în locul fiecărui ins. O,dragoste atât de jertfitoare, Prin jertfa Ta de-atunci,azi eu trăiesc Că cel ce crede-n Tine nu mai moare, Ci e si el un Fiu de Dumnezeu! Păcatul meu Tu l-ai spălat cu sânge, Ce-a curs şiroaie cândva la Calvar, Acolo unde trupul Tău se frânge Sub mâinile unui popor barbar. De dragul meu,de dragul tuturora, Ai coborât din slavă pe pământ! Îţi mulţumesc..şi-aştept: Suna-va ora Când vom zbura voioşi spre cerul sfânt. | Online acum |